8 definiții pentru ierbărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie.

IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie.

ierbărie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 255/34 / V: er~ / Pl: ~ii / E: iarbă + -ărie] 1 (Csc) Plante ierboase crescute spontan Si: bălărie (1). 2 (Înv) Provizie de praf de pușcă. 3 (Înv) Depozit de praf de pușcă. 4 (Înv) Fabrică de praf de pușcă.

IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Ierburi, bălării. O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314. 2. Depozit de praf de pușcă. Cînd a tras cu tunu, a nemerit drept în ierbăria barabaftei (= corăbiei de război), de-a zvîrlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47.

IERBĂRÍE ~i f. 1) Loc necultivat, acoperit cu iarbă și buruieni; bălărie. 2) Plante erbacee de tot felul. /iarbă + suf. ~ărie

ierbărie f. 1. ierburi; 2. proviziune de iarbă de pușcă; 3. magazia unde se ține.

ĭerbăríe f. Depozit de ĭarbă (pulbere) de pușcă. Mare cantitate de ĭarbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierbăríe s. f., art. ierbăría, g.-d. art. ierbăríei; pl. ierbăríi, art. ierbăríile

ierbăríe s. f. (sil. ie-), art. ierbăría, g.-d. art. ierbăríei; pl. ierbăríi, art. ierbăríile

Intrare: ierbărie
ierbărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbărie
  • ierbăria
plural
  • ierbării
  • ierbăriile
genitiv-dativ singular
  • ierbării
  • ierbăriei
plural
  • ierbării
  • ierbăriilor
vocativ singular
plural

ierbărie

  • 1. (cu sens) colectiv Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînd a tras cu tunu, a nemerit drept în ierbăria barabaftei (= corăbiei de război), de-a zvîrlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Iarbă + sufix -ărie.
    surse: DEX '98 DEX '09