2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERARHIZÁRE, ierarhizări, s. f. Acțiunea de a ierarhiza și rezultatul ei. – V. ierarhiza.

IERARHIZÁRE, ierarhizări, s. f. Acțiunea de a ierarhiza și rezultatul ei. – V. ierarhiza.

ierarhizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: ierarhiza] 1 Stabilire a unei ierarhii. 2 Punere în ordine ierarhică. 3 Stabilire a unei gradații.

IERARHIZÁRE s.f. Acțiunea de a ierarhiza și rezultatul ei. [< ierarhiza].

IERARHIZÁ, ierarhizez, vb. I. Tranz. A așeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie. – Din fr. hiérarchiser.

IERARHIZÁ, ierarhizez, vb. I. Tranz. A așeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie. – Din fr. hiérarchiser.

ierarhiza vt [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr hiérarchiser] 1 A stabili o ierarhie (3). 2 A pune în ordine ierarhică. 3 A stabili o gradație.

IERARHIZÁ, ierarhizez, vb. I. Tranz. A pune, a așeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie.

IERARHIZÁ vb. I. tr. A așeza ierarhic; a stabili o ierarhie. [Cf. fr. hiérarchiser].

IERARHIZÁ vb. tr. a așeza ierarhic; a stabili o ierarhie. (< fr. hiérarchiser)

A IERARHIZÁ ~éz tranz. A așeza conform unei ierarhii; a organiza într-o ordine ierarhică. /<fr. hiérarchiser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierarhizáre s. f., g.-d. art. ierarhizắrii; pl. ierarhizắri

ierarhizáre s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierarhizării; pl. ierarhizări

ierarhizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ierarhizeáză

ierarhizá vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. ierarhizéz, 3 sg. și pl. ierarhizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERARHIZÁRE s. v. clasificare. (~ elevilor în ordinea mediilor.)

IERARHIZARE s. clasificare. (~ elevilor în ordinea mediilor.)

IERARHIZÁ vb. v. clasifica. (A ~ elevii în ordinea mediilor.)

IERARHIZA vb. a clasifica. (A ~ elevii în ordinea mediilor.)

Intrare: ierarhizare
ierarhizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierarhizare
  • ierarhizarea
plural
  • ierarhizări
  • ierarhizările
genitiv-dativ singular
  • ierarhizări
  • ierarhizării
plural
  • ierarhizări
  • ierarhizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ierarhiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ierarhiza
  • ierarhizare
  • ierarhizat
  • ierarhizatu‑
  • ierarhizând
  • ierarhizându‑
singular plural
  • ierarhizea
  • ierarhizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ierarhizez
(să)
  • ierarhizez
  • ierarhizam
  • ierarhizai
  • ierarhizasem
a II-a (tu)
  • ierarhizezi
(să)
  • ierarhizezi
  • ierarhizai
  • ierarhizași
  • ierarhizaseși
a III-a (el, ea)
  • ierarhizea
(să)
  • ierarhizeze
  • ierarhiza
  • ierarhiză
  • ierarhizase
plural I (noi)
  • ierarhizăm
(să)
  • ierarhizăm
  • ierarhizam
  • ierarhizarăm
  • ierarhizaserăm
  • ierarhizasem
a II-a (voi)
  • ierarhizați
(să)
  • ierarhizați
  • ierarhizați
  • ierarhizarăți
  • ierarhizaserăți
  • ierarhizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ierarhizea
(să)
  • ierarhizeze
  • ierarhizau
  • ierarhiza
  • ierarhizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ierarhizare

  • 1. Acțiunea de a ierarhiza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: clasificare

etimologie:

  • vezi ierarhiza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ierarhiza

  • 1. A așeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: clasifica

etimologie: