IENUPERĂ, ienupere, s. f. Fructul ienupărului de forma unei bobițe neagră-verzuie, întrebuințat ca medicament sau la prepararea unui fel de rachiu. (Atestat în forma iniperă) Pui inipere, izmă-creață, anghelică și coji de portocală, dacă ai, și-l lași așa de dospește cîteva zile, ș-apoi începi a bea din el. HOGAȘ, M. N. 121. – Variantă: iniperă s. f.