7 definiții pentru ieduț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IEDÚȚ, ieduți, s. m. Diminutiv al lui ied; iezișor. – Ied + suf. -uț.

IEDÚȚ, ieduți, s. m. Diminutiv al lui ied; iezișor. – Ied + suf. -uț.

ieduț sm [At: TDRG / V: ed~ / Pl: ~i / E: ied + -uț] 1-8 (Șhp) Ied (1-4) (mic) Si: ieduleț (1-8), iezișor (1-8).

IEDÚȚ, ieduți, s. m. Diminutiv al lui ied. Asculta cu ochii pe jumătate închiși povestea cu ieduții, cu cumătrul lup și cu biata capră văduvă. SADOVEANU, E. 111.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iedúț s. m. (sil. ie-), pl. iedúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IEDÚȚ s. (ZOOL.) iedișor, ieduleț.

IEDUȚ s. (ZOOL.) iedișor, ieduleț.

Intrare: ieduț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieduț
  • ieduțul
  • ieduțu‑
plural
  • ieduți
  • ieduții
genitiv-dativ singular
  • ieduț
  • ieduțului
plural
  • ieduți
  • ieduților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ieduț

etimologie:

  • Ied + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09