IDIȘ s. n. Limbă indo-europeană din ramura germanică de vest, rezultată din fuziunea unor elemente diferite (germane, ebraice, slave) și considerată corespondentul germanic al iudeospaniolei. ◊ (Adjectival) Limba idiș. – Din fr. yiddish, germ. jüdisch.

idiș sns [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 8/2 / E: fr yiddish, ger jüdisch] Idiom german cu numeroase elemente ebraice vorbit de evreii așchenazi.

IDIȘ s. n. Idiom german al cărui vocabular s-a îmbogățit în cursul evoluției cu alte elemente (ebraice, romanice, slave), vorbit de unele populații evreiești. ◊ (Adjectival, înv.) Limba idiș. – Din fr. yiddish, germ. jüdisch.

IDIȘ s. n. sg. Limbă germanică, îmbogățită în cursul evoluției cu elemente ebraice, slave, romanice etc. și vorbită de unele populații evreiești. O carte scrisă în idiș. ◊ (Adjectival) La București și la Iași funcționează două teatre de stat în limba idiș. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2865.

IDIȘ s.n. Limbă germanică vorbită de unele populații evreiești. [Cf. fr. yiddish, germ. Jüdisch].

IDIȘ s. n. idiom germanic vorbit de unele populații evreiești. (< germ. Jüdisch, engl., fr. yiddish)

IDIȘ n. Idiom german (cu elemente ebraice, slave și romanice) vorbit de unele populații evreiești. /<germ. jüdisch

+idiș¹ adj. invar. (cuvinte ~)

idiș² (limbă) s. n.

idiș (limbă) s. n.

idiș s. n.

IDIȘ s. n. (cf. fr. yidish, germ. Jüdisch): limbă germanică descendentă din germana de sus (Hochdeutsch), formată pe baza unui dialect al limbii germane medii și vorbită de descendenții evreilor care, în secolul al XIV-lea, au emigrat din Germania, răspândindu-se în toată Europa, apoi și în alte continente. Scrisă cu caractere ebraice, limba i. se împarte în două grupuri: cel care ține de la Marea Baltică la Marea Neagră și cel occidental. Folosită în literatură, ea a devenit un fel de limbă internațională a evreilor răspândiți în diferite țări. S-a îmbogățit în cursul evoluției cu alte elemente lexicale (ebraice, romanice și slave). Numărul vorbitorilor de idiș scade datorită amestecului evreilor cu populațiile în mijlocul cărora trăiesc.

ÍDIȘ (< germ., fr.) s. n. Limbă indo-europeană din ramura germanică de vest. Distinctă de germană, este rezultatul fuziunii unor elemente diferite (germane, ebraice, slave), având și trăsături proprii; considerată de unii limbă mixtă; socotită corespondentul germanic al iudeospaniolei. Folosește scrierea ebraică, de la dreapta la stânga. Vorbită ca limbă maternă de c. 1 mil. de oameni. În prezent, există tendința de limitare a utilizării ei în exteriorul comunității.