ideo- [At: DN³ / P: i-de-o- / E: fr idéo-] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Referitor la idee. 2 De idei.

IDEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) idee”, „de idei”. [Pron. -de-o-. / < fr. idéo-, it. ideo-, cf. lat., gr. idea].

IDEO- elem. ide²(o)-.

IDE²(O)- elem. „idee”, „noțiune”. (< fr. idé/o/-, cf. gr. idea, formă, aparență)

IDEO- „idee, noțiune”. ◊ gr. idea „formă, aparență, idee” > fr. idéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ideo-. □ ~frenie (v. -frenie), s. f., stare patologică mintală caracterizată prin anomalia ideilor; ~genie (v. -genie₁), s. f., formare a ideilor; ~glosie (v. -glosie), s. f., termen prin care se pune în evidență însușirea de unicitate a personalității; ~grafie (v. -grafie), s. f., sistem de reprezentare a ideilor prin semne care sugerează obiectele; ~gramă (v. -gramă), s. f., semn grafic utilizat în scrierea hieroglifică pentru a nota un cuvînt sau o idee; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unei clase sau a unui grup social; ~logie (v. -logie₁), s. f., totalitatea ideilor și concepțiilor care exprimă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unei clase sau ale unei categorii sociale, determinate de condițiile obiective ale existenței acesteia; ~motor (v. -motor), adj., care intră în acțiune sub influența unei excitări cerebrale.