13 definiții pentru identifica indentifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

identifica [At: HASDEU, I. C. 49 / V: (pop; nrc) ind~ / Pzi: ~tific / E: fr identifîer] 1 vt A stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru Si: a recunoaște. 2 vt A considera ca fiind identice (1) două sau mai multe obiecte, ființe etc. 3 vr (Udp „cu”) A se simți întocmai ca cineva sau ceva Si: a se confunda. 4 vr (Udp „cu”) A acționa așa cum ar face-o altcineva. 5 vr (Udp „cu”) A deveni același cu ... Si: a se contopi.

IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.

IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.

IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru. Au fost scoase la iveală, identificate și studiate numeroase opere necunoscute ale lui Rosenthal, ceea ce a permis organizarea expoziției retrospective cu ocazia centenarului morții sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 1/5. Așteptase mai întîi să-i identifice după semnele particulare. C. PETRESCU, R. DR. 204. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se transpune integral în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul. Tinerii interpreți... pentru a putea reda scenic bogăția de sentimente umane a poemului dramatic, trebuiau, mai întîi, ei înșiși să se identifice cu personagiile. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5.

IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaște. 2. A stabili identitatea dintre două mărimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -că. / cf. fr. identifier].

IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște. 2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. (< fr. identifier, lat. identificare)

A SE IDENTIFICÁ mă identífic intranz. (despre persoane) A deveni identic; a acționa sau a simți la fel. /<lat. identificare, fr. identifier

A IDENTIFICÁ identífic tranz. 1) A considera identic; a constata ca fiind absolut la fel. ~ două teorii. 2) (obiecte sau ființe) A stabili (pe baza însușirilor caracteristice) ca aparținând la o clasă sau la o specie; a determina. ~ o planetă. 3) (persoane) A recunoaște pe bază de acte civile; a stabili identitatea. /<lat. identificare, fr. identifier

indentifica v vz identifica

*identífic, a v. tr. (mlat. identifico, -áre). Fac identic, cuprind, supt aceĭașĭ ideĭe. V. refl. Mă fac identic, mă pătrund bine de sentimentele altuĭa: actoru trebuĭe să se identifice cu personagiu pe care-l joacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

identificá (a ~) vb., ind. prez. 3 identífică

identificá vb., ind. prez. 1 sg. identífic, 3 sg. și pl. identífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IDENTIFICÁ vb. v. recunoaște.

IDENTIFICA vb. a cunoaște, a recunoaște, a ști. (Cum îl poți ~?)

Intrare: identifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • identifica
  • identificare
  • identificat
  • identificatu‑
  • identificând
  • identificându‑
singular plural
  • identifică
  • identificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • identific
(să)
  • identific
  • identificam
  • identificai
  • identificasem
a II-a (tu)
  • identifici
(să)
  • identifici
  • identificai
  • identificași
  • identificaseși
a III-a (el, ea)
  • identifică
(să)
  • identifice
  • identifica
  • identifică
  • identificase
plural I (noi)
  • identificăm
(să)
  • identificăm
  • identificam
  • identificarăm
  • identificaserăm
  • identificasem
a II-a (voi)
  • identificați
(să)
  • identificați
  • identificați
  • identificarăți
  • identificaserăți
  • identificaseți
a III-a (ei, ele)
  • identifică
(să)
  • identifice
  • identificau
  • identifica
  • identificaseră
indentifica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

identifica indentifica

  • 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: recunoaște 2 exemple
    exemple
    • Au fost scoase la iveală, identificate și studiate numeroase opere necunoscute ale lui Rosenthal, ceea ce a permis organizarea expoziției retrospective cu ocazia centenarului morții sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 1/5.
      surse: DLRLC
    • Așteptase mai întîi să-i identifice după semnele particulare. C. PETRESCU, R. DR. 204.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. reflexiv A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Tinerii interpreți... pentru a putea reda scenic bogăția de sentimente umane a poemului dramatic, trebuiau, mai întîi, ei înșiși să se identifice cu personagiile. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5.
        surse: DLRLC

etimologie: