5 definiții pentru idempotență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

idempotență sf [At: LTR2 / Pl: (rar) ~țe / E: fr idempotence] (Mat) Proprietate a elementelor unei mulțimi care, prin compunere cu ele însele, rămân neschimbate.

IDEMPOTÉNȚĂ s.f. (Mat.) Proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. [< fr. idempotence, cf. lat. idem – același, potentia – putere].

IDEMPOTÉNȚĂ s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr. idempotence)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idempoténță s. f., g.-d. art. idempoténței

idempoténță s. f., g.-d. art. idempoténței

Intrare: idempotență
idempotență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idempotență
  • idempotența
plural
genitiv-dativ singular
  • idempotențe
  • idempotenței
plural
vocativ singular
plural