Definiția cu ID-ul 964616:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IDEE. Subst. Idee, noțiune, gînd, concept, noemă. Idee falsă, pseudoidee, pseudoconcept, prejudecată. Judecată, judecare, precept, cugetare, cuget, raționament, rațiune, gîndire; concepție, principiu, doctrină, teorie, filozofie. Părere, opinie, punct de vedere, credință, crez, convingere. Presupunere, supoziție, presupoziție (rar), presupus (pop. și fam.), ipoteză. Ficțiune, închipuire, invenție, născocire, născoceală (rar), scorneală, scornitură (pop.). Intenție, gînd, preocupare, preocupație (înv.); proiect, plan. Ideație, ideogenie (rar). Ideologie. Ideolog. Adj. Ideatic, ideal, de idei, conceptual, spiritual, noțional; rațional, mintal; teoretic, abstract; ipotetic, imaginar. Ideologic. Vb. A avea (o) idee; a-i veni cuiva o idee, a-i veni (a-i trece, a-i trăsni) (cuiva) ceva prin minte (prin cap), a concepe, a-și imagina, a-și închipui, a crede, a presupune, a socoti, a opina, a preopina (rar). A (se) gîndi, a raționa, a reflecta, a medita, a cugeta, a judeca, a cumpăni, a cîntări, a chibzui, a filozofa (fam.). A da cuiva o idee. Adv. Ideologicește. V. aforism, cunoaștere, gîndire, imaginație, inteligență.