IDEALISM¹ s. n. (În opoziție cu materialism) Curent antiștiințific în filozofie, legat, în general, de ideologia claselor reacționare, și care în problema fundamentală a filozofiei – problema raportului dintre gîndire și existență – consideră conștiința și nu materia ca factor prim, negînd faptul că conștiința este un produs al materiei. Esența idealismului constă în faptul că psihicul este considerat ca punct inițial, din el fiind dedusă natura, și numai după aceea este dedusă din natură obișnuita conștiință omenească. LENIN, O. XIV 220. Teoria materialistă neagă cu desăvîrșire atît dualismul cît și idealismul. STALIN, O. I 324. În știință se desfășoară o luptă ascuțită între materialism și idealism, lupta împotriva concepțiilor idealiste, pentru triumful materialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. ◊ Idealism obiectiv v. obiectiv Idealism subiectiv v. subiectiv. – Pronunțat: -de-a-.