idealism sns [At: MAIORESCU, CR. I, 82 / P: i-de-a~ / E: fr idéalisme] 1 (Flz) Orientare fundamentală opusă materialismului, care consideră spiritul (conștiința, gândirea) ca factor primordial, iar materia (natura, existența) ca factor secund, derivat. 2 (Flz; îs) ~ obiectiv Idealism (1) care consideră factorul spiritual drept o realitate de sine stătătoare, independentă de conștiința individuală. 3 (Flz; îs) ~ subiectiv Idealism (1) care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă de acesta a realității materiale. 4 (Rar) Caracter al unei persoane idealiste (4).