7 definiții pentru iconoclastie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie.

ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie.

iconoclastie sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~ii / E: fr iconoclastie] (Liv) 1 Caracter iconoclast (3). 2 Atitudine de iconoclast (1).

ICONOCLASTÍE s.f. Caracter iconoclast. [Gen. -iei. / < fr. iconoclastie, it. iconoclastia].

ICONOCLASTÍE s. f. caracter, atitudine de iconoclast. (< fr. iconoclastie)

iconoclastíe s. f. Caracter iconoclast ◊ „Romanul [s-a impus] prin umor, iconoclastie și libertatea tonului.” R.lit. 1824 III 93 p. 22 (din fr. iconoclastie, it. iconoclastia; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*iconoclastíe (-no-clas-) s. f., art. iconoclastía, g.-d. iconoclastíi, art. iconoclastíei

iconoclastíe s. f., art. iconoclastía, g.-d. art. iconoclastíei

Intrare: iconoclastie
iconoclastie substantiv feminin
  • silabație: -no-clas- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconoclastie
  • iconoclastia
plural
  • iconoclastii
  • iconoclastiile
genitiv-dativ singular
  • iconoclastii
  • iconoclastiei
plural
  • iconoclastii
  • iconoclastiilor
vocativ singular
plural

iconoclastie

  • 1. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: