5 definiții pentru ibricel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IBRICÉL, ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric.Ibric + suf. -el.

IBRICÉL, ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric.Ibric + suf. -el.

ibricel sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / Pl: ~e / E: ibric + -el] 1-8 (Șhp) Ibric (1-4) (mic).

IBRICÉL, ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ibricél (i-bri-) s. n., pl. ibricéle

ibricél s. n. (sil. -bri-), pl. ibricéle

Intrare: ibricel
  • silabație: i-bri-cel info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibricel
  • ibricelul
  • ibricelu‑
plural
  • ibricele
  • ibricelele
genitiv-dativ singular
  • ibricel
  • ibricelului
plural
  • ibricele
  • ibricelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ibricel

  • 1. Diminutiv al lui ibric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Ibric + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09