IBIDEM adv. (Cu privire la un text deja citat) În același loc, tot acolo, în aceeași lucrare. [Abr.: ibid., ib.] – Cuv. lat.

ibidem av [At: DA ms / S și: (abr) ib., ibid. / E: lat ibidem] (Cu privire la un text deja citat) 1 În același loc. 2 În aceeași lucrare a aceluiași autor.

IBIDEM (lat.) = În același loc. Se întrebuințează prescurtat (ibid. sau ib.) în lucrări științifice, ca să arate că citatele sînt luate din aceeași lucrare pomenită sau din aceeași revistă. Xenopol. ib. p. 30.

IBIDEM adv. (Cu privire la un text deja citat) În același loc, tot acolo, în aceeași lucrare. [Prescurtat: ibid., ib.] – Cuv. lat.

IBIDEM adv. (Referitor la un text care a fost deja citat) Cuvînt latinesc care înseamnă în același loc, tot acolo, în aceeași lucrare și eventual la același autor sau la aceeași pagină. - Scris și: (prescurtat) ib.

IBIDEM adv. (Cu privire la un text deja citat, ca indicație în note) Tot de acolo, din același pasaj al cărții, în același loc. [< lat. ibidem].

IBIDEM abr. ibid. / adv. (cu privire la un text deja citat) tot acolo. (< lat. ibidem)

IBIDEM adv. (se folosește la citare) În aceeași lucrare sau în același pasaj; tot acolo. [Sil. i-bi-] /<Cuv. lat.

ibidem adv. în acelaș loc, tot acolo.

*ibídem adv. (lat.). Tot acolo (vorbind de un loc citat într’o carte).

IDEM (lat.) = Același. Se întrebuințează spre a înlătura repețirile. Presc. id.

ibidem (lat.) (desp. i-bi-/ib-i-) adv.; abr. ib./ibid.

!ibidem (lat.) (i-bi-/ib-i-) adv.; abr. ib./ibid.

ibidem adv. (sil. mf. ib-); abr. ib. sau ibid.

Ibidem (lat. înseamnă „În același loc”) – Se folosește la citate, spre a arăta că un cuvînt sau o frază se găsește în pasajul, în capitolul sau în lucrarea de care s-a pomenit mai înainte. De obicei, ibidem se scrie prescurtat: ibid., sau numai ib.

Idem (lat. înseamnă: „Același”, „de asemenea”, „tot așa”) – E un cuvînt foarte util și utilizat, căci înlătură revenirile obositoare. În cărți, manuscrise, liste etc., în loc de a se repeta ceva, se scrie pe scurt id., adică idem, la fel. Exemple se găsesc la tot pasul. Vom alege unul mai deosebit: în Icoane vechi și icoane nouă, Eminescu scrie: „Cu capul gol și cu punga idem”.