13 definiții pentru iavașa iabașa ievașa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase. – Din tc. yavaș.

IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase. – Din tc. yavaș.

iavașa sf [At: ENC. VET. 92 / V: (reg) iabașa, ievașa / Pl: ~le / E: tc yevașa] (Tcm) 1 Instrument în formă de clește sau de laț cu care se strânge botul animalelor (pentru a le imobiliza) atunci când sunt supuse unor operații dureroase. 2 (Iuz) Ochelari cu lentilele prinse între ele de un arc. 3 (Înv; îe) A-i atârna cuiva iabașa de nas A domina pe cineva. 4 (Îae) A păcăli pe cineva.

IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Dispozitiv, în formă de clește sau de laț, cu care se strînge buza superioară a animalelor mari cînd sînt supuse unor operații dureroase.

IAVAȘÁ ~le f. Unealtă (în formă de clește sau de laț) cu care se prinde buza de sus sau urechea unui animal mare, pentru a-l stăpâni în timpul efectuării unei operații dureroase (marcat, potcovit etc.). [Art. iavașaua] /<turc. yavaș

iavașà f. 1. clește de apucat nasul calului când se potcovește; 2. fig. păcălit, ținut în frâu: acum ești cu iavașaua de nas ISP. [Turc. YAVAŠA]; 3. ochelari: puneți iavașaua și citește.

ĭabașá și ĭavașá f. (turc. ĭavašá). Un fel de clește de apucat nasu cailor care nu staŭ liniștițĭ la potcovit (fr. morailles). Fig. A prinde pe cineva cu ĭabașaŭa de nas, a-ĭ pune cinghelu’n nas, a-l face să se miște cum vreĭ tu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iavașá s. f., art. iavașáua, g.-d. art. iavașálei; pl. iavașále, art. iavașálele

iavașá s. f., art. iavașáua, g.-d. art. iavașálei; pl. iavașále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iabașá (iabașále), s. f. – Instrument în formă de clește folosit la stăpînirea animalelor. – Var. iavașa. Tc. yevașa (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 945). Var. se folosește și în Arg., cu sensul de „ochelari”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iabașá (iavașá), iabașále, s.f. (reg.) clește de lemn sau de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvași când se potcovesc.

Intrare: iavașa
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iavașa
  • iavașaua
plural
  • iavașale
  • iavașalele
genitiv-dativ singular
  • iavașale
  • iavașalei
plural
  • iavașale
  • iavașalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iabașa
  • iabașaua
plural
  • iabașale
  • iabașalele
genitiv-dativ singular
  • iabașale
  • iabașalei
plural
  • iabașale
  • iabașalelor
vocativ singular
plural
ievașa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

iavașa iabașa ievașa

  • 1. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: