iasac sn [At: VĂCĂRESCU I, IST. 264/25 / Pl: ~uri / E: tc yasak] (Tcî) Dispoziție prin care se interzice ceva.

ĭasác n., pl. urĭ (turc. ĭasak. V. ĭasacciŭ). Vechĭ. Oprire, interzicere.

iasâc sn [At: FILIMON, C. 29 / V: iazâc, izic / Pl: ? / E: tc iazy „scris”] (Înv) 1 Revers al medaliei. 2 (Îe) A juca la ~ și tura A juca rișca.

iazâc sn vz iasâc

izic sn vz iasâc

iasâc n. un fel de joc cu gologani (după cum cădea dos ori față, adică cu efigia sau turaua): unii jucau nuci, alții iasâc și tura FIL. [Turc, YAZY, efigia monedei].

ĭasîc (sud) și izíc (est) n., pl. e (turc. ĭazy, scris, scriitură). Vechĭ. Dosu uneĭ monete (azĭ areșca și scrisa), opus luĭ tura. A juca la ĭasîc și tura, a juca la noroc după cum cade gologanu.

izíc, V. ĭasîc.

iasac s. n. – Interdicție. Tc. yasak (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. – Der. iasacciu, s. m. (gardian, polițist, care îi însoțea în Turcia pe călătorii străini), din tc. yasakçi.

IASAC s. v. interdicție, interzicere, prohibire, prohibiție.

iasac s. v. INTERDICȚIE. INTERZICERE. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE.

IASÂC s. v. rișcă.

iasîc s. v. RIȘCĂ.