IAROVIZARE, iarovizări, s. f. 1. Primul stadiu de dezvoltare a plantelor, care urmează imediat după germinație și care se desfășoară în condiții de temperatură specifice fiecărei plante; (plantele care nu trec prin acest stadiu au o dezvoltare ulterioară anormală și de obicei nu fac fructe); vernalizare. 2. Procedeu agrotehnic de tratare a semințelor pentru a face ca stadiul de iarovizare (1) să se desfășoare în condițiile dorite de om, în scopul scurtării perioadei de vegetație a plantei respective, a sporirii producției și a formării de soiuri noi; vernalizare. Descoperită de Lîsenko, iarovizarea folosește variațiile mediului exterior, pentru a provoca variații în grîul de toamnă și a-l transforma în grîu de primăvară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 9/6.