10 definiții pentru iambic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparține iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificație care are la bază iambul. – Din fr. iambique, lat. iambicus.

IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparține iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificație care are la bază iambul. – Din fr. iambique, lat. iambicus.

iambic, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr iambique, lat iambicus] 1 Care aparține iambilor. 2 Referitor la iambi. 3 Care e scris în iambi Si: (înv) iambicesc. 4 (Îs) Metru ~ Sistem de versificație care are la bază iambul.

IÁMBIC, -Ă, iambici, -e, adj. (Despre versuri) Care e scris în iambi sau care se referă la iamb. ◊ Metru iambic = sistem de versificație a cărui structură are la bază iambul ca unitate ritmică a versului.

IÁMBIC, -Ă adj. (Despre versuri) Format din iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificație având la bază iambul. [Cf. fr. iambique, lat. iambicus].

IÁMBIC, -Ă adj. (despre versuri) format din iambi. ♦ metru ~ = sistem de versificație având la bază iambul. (< fr. ïambique, lat. iambicus)

IÁMBIC ~că (~ci, ~ce) Care constă din iambi. ◊ Metru ~ sistem de versificație având la bază iambul. /<fr. iambique, lat. iambicus

*ĭambic, -ă adj. (vgr. iambikós, lat. iámbicus [ia 2 silabe]). Compus din ĭambĭ: ĭambicu senar. – Vechĭ -icésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iámbic adj. m., pl. iámbici; f. iámbică, pl. iámbice

iámbic adj. m. (sil. iam-), pl. iámbici; f. sg. iámbică, pl. iámbice

Intrare: iambic
iambic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iambic
  • iambicul
  • iambicu‑
  • iambică
  • iambica
plural
  • iambici
  • iambicii
  • iambice
  • iambicele
genitiv-dativ singular
  • iambic
  • iambicului
  • iambice
  • iambicei
plural
  • iambici
  • iambicilor
  • iambice
  • iambicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iambic

  • 1. Care aparține iambilor, privitor la iambi; scris în iambi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Metru iambic = sistem de versificație care are la bază iambul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: