IAHNIE, iahnii, s. f. Mîncare scăzută, de legume, de pește sau de carne, și gătită de obicei cu untdelemn. V. tocană. Și ceilalți mîncau ce-și aduceau de-acasă: magiun, brînză sau, în crăticioară, iahnie de cartofi. PAS, Z. I 268. Nu s-ar putea găti nici măcar iahnia de mistreț, pe care tu o descrii în cartea ta. ODOBESCU, S. III 22. Aduseră mai multe vase de cositor, pline de iahnii, cu plachii. FILIMON, C. 163. – Variante: iacnie (GHICA, S. 66), iehnea (NEGRUZZI, S. I 286), ihnea (HOGAȘ, H. 54, ALECSANDRI, T. 1260) s. f.