9 definiții pentru iașmac
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IAȘMÁC, iașmace, s. n. (Înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.
iașmac sn [At: MACEDONSKI, O. I, 55 / Pl: ~ace, (înv) ~uri / E: tc yaşmak] (Tcî) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IAȘMÁC, iașmace, s. n. (Turcism înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
iașmac n. vălul femeilor orientale: iașmac negru învelește chipu-i dulce și ’ntristat BOL. [Turc. YAȘMAK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ĭașmác n., pl. e și urĭ (turc. ĭașmak). Vălu cu care musulmanele îșĭ acopere fața. V. cimbir și fachĭol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
yașmac s vz iașmac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
iașmác (înv.) s. n., pl. iașmáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iașmác s. n., pl. iașmáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
iașmác (iașmácuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||