8 definiții pentru hăulitură
Explicative DEX
HĂULITURĂ, hăulituri, s. f. (Pop.) Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură.
hăulitură sf [At: DA ms / P: hă-u~ / Pl: ~ri / E: hăuli + -tură] 1 Chiuire. 2-4 Hăulire (2-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂULITURĂ, hăulituri, s. f. Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Ortografice DOOM
hăulitură (pop.) (desp. hă-u-) s. f., g.-d. art. hăuliturii; pl. hăulituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăulitură (pop.) (hă-u-) s. f., g.-d. art. hăuliturii; pl. hăulituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăulitură s. f. (sil. hă-u-), g.-d. art. hăuliturii; pl. hăulituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
HĂULITURĂ s. v. chiot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂULITURĂ s. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: hăulitură
hăulitură substantiv feminin
- silabație: hă-u-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hăulitură, hăuliturisubstantiv feminin
etimologie:
- Hăuli + -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.