HĂTMĂNIE, hătmănii, s. f. (Învechit) 1. (În orînduirea feudală a Moldovei) Demnitate sau rang de hatman (1); puterea sau conducerea hatmanului. ♦ Organ suprem de conducere și organizare al întregii oștiri. Îl orîndui mai întîi sameș la hătmănie. FILIMON, la TDRG. 2. Demnitatea sau rangul de hatman (2). Nu m-aș mira aflînd că se va fi rînduit ceva de cătră capuchehaia măriei-sale, la Țarigrad, pentru hătmănia Ucrainei. SADOVEANU, Z. C. 139. – Variantă: hatmanie (NEGRUZZI, S. I 29) s. f.