8 definiții pentru hămui
Explicative DEX
HĂMUI, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. – Ham2 + suf. -ui.
HĂMUI, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. – Ham2 + suf. -ui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hămui2 vt [At: CIAUȘANU, GL. / Pzi: ~esc / E: ham + -ui] (Reg) 1 A face pe cineva să muncească din greu. 2 A da (pe cineva) pe brazdă prin muncă. 3 A hărsi (pe cineva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂMUI (-uește, -ue) vb. intr. A hămăi, a face ham! a lătra: cînii începură a țilăi și ~ (ret.); cîinii... prinseseră a ~ pe ’nfundate (grig.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
HĂMUI, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A istovi un animal, punîndu-l să tragă prea mult la ham. Din cînd în cînd se lungea cu fața în sus pe miriște, ca o vită hămuită prea mult. SAHIA, N. A. 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
hămui (a ~) (a pune să tragă la ham) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiesc, 3 sg. hămuiește, imperf. 1 hămuiam; conj. prez. 1 sg. să hămuiesc, 3 să hămuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hămui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiesc, imperf. 3 sg. hămuia; conj. prez. 3 să hămuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hămui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiesc, imperf. 3 sg. hămuia; conj. prez. 3 sg. și pl. hămuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
hămui, hămuiesc I v. t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v. r. a se căsători.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hămui, hămuiescverb
-
- Din cînd în cînd se lungea cu fața în sus pe miriște, ca o vită hămuită prea mult. SAHIA, N. A. 40. DLRLC
-
etimologie:
- Ham (1.) + -ui. DEX '09 DEX '98