HĂIS interj. Strigăt cu care se mână boii înjugați pentru a merge spre stânga. ◊ Loc. adj. Din (sau de) hăis (sau hăisa) = (despre o vită înjugată) din stânga. ◊ Expr. (Adverbial sau substantivat) A face hăis (sau hăisa) = a cârmi la stânga. A trage (sau a fi) unul la hăis și celălalt la cea sau a zice unul hăis și celălalt cea, se spune despre doi oameni care nu se înțeleg. A trage hăisa = a nu fi de acord cu alții. [Var.: hăisa^[1] interj.] – Cf. sb. ais.