Definiția cu ID-ul 884296:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HYBRIS s. n. Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere în confruntarea cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic grecesc). [Pr.: hübris, hibris] – Cuv. gr.