HURU cf. ung. úr „domn”. 1. – fam., mold., frecv. (Ștef; Sur I); – vornic (CL; LU; Băl I); – Danciul (Sd XI; 16 A 11 11) zis și Hurea, D. (17 A IV 202); Huru, Pătrașco (Vel); – Condrea (17 A I 55); Hurul (Sur XIX). 2. Hura b. (Sd XVI); – vornic, 1541 (Kog I 202). Hurești s. 3. Hure (Tec I); Huriea s.,; olt. (AO XIX 169). 4. Huruiau, (Cat mold II).