hurlup sm [At: LB / V: gârlup, golopi smp, gulupi smp, gurlupi smp, urlup / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Prună atacată de ciuperca Exoascus pruni. 2 Prună căzută necoaptă. 3 Prună fără sâmbure. 4 Prună de toamnă.

hurlup m. Tr. V. urlup.

hurlúp m. (var. din hurlub, hulub. Cp. cu cocoș, hurlup). Vest. Mold. sud. Prună deformată de cĭuperca parazită exoascus (orĭ taphrina) pruni și care are aer în locu sîmbureluĭ, e acrișoară și de un gust plăcut. – În Arg. Olt. gurlup, în Ban. Meh. gulup, golup, golop. Aĭurea ghirtoc, pîrtoc, chirlaŭcă, cocoș, cocoșel. V. colțar.

rușor², ~oară sfm vz roșior

rușor¹ sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~i / E: ns cf roșu] (Reg) Urlup.

urlup² sm vz hurlup

URLÚP², urlupi, s. m. (Mai ales la pl.) Prună închircită și uscată înainte de a ajunge la maturitate, din cauza unei ciuperci parazite.

urlup m. pl. prune tinere necoapte, cu gust acrișor. [Tr. hurlup: origină necunoscută].

hurlúp/urlúp (reg.) s. m., pl. hurlúpi/urlúpi

hurlúp s. m., pl. hurlúpi

urlúp² s. m. v. hurlúp

urlúp s. m., pl. urlúpi

URLÚP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.

URLUP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.

hurlúp s.m. (reg.) prună tânără degenerată din cauza unei ciuperci; gurlup, chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc, birtoc, alișoi, cocoș.

hurlúp, hurlupi, s.m. – (reg.) Prune care nu se coc, se usucă în pom sau cad pe jos (ALRRM, 1971: 457; Rozavlea, Dragomirești, Săcel, Vișeu). – Et. nec. (MDA).

hurlúp, -i, s.m. – Prune care nu se coc, se usucă în pom sau cad pe jos (ALR 1971: 457; Rozavlea, Dragomirești, Săcel, Vișeu). – Et. nec. (MDA).

urlúp (hurlúp), s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) prune tinere necoapte, cu gust acrișor.