HURDUZ-BURDUZ adv. Ca un obiect care, atîrnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf, legat fedeleș. De n-a vra cumva să vie, umflă-l în spinare și-adă aici, hurduz-burduz. ALECSANDRI, T. 964. Hurduz-burduz, Din Țarigrad adus, Sub laiță pus (Ceaunul). ȘEZ. IV 66. – Variantă: hurduf-burduf (GOROVEI, C. 30) adv.