10 definiții pentru humus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus.

HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus.

humus sn [At: DA ms / E: fr, lat humus, ger Humus] 1 Amestec de substanțe amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. 2 Pământ fertil, bogat în humus (1).

HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice de culoare neagră-brună, aflat în sol și rezultat din transformarea materialului vegetal, sub acțiunea microorganismelor. Nu știi cumva ce fel de sol e în balta asta? cernoziom? marnos? nisipo-argilos? bogat în humus? sărac în humus? V. ROM. aprilie 1954, 134.

humus s. n. Fel de mâncare preparat din pastă de năut, ulei de susan și diverse condimente. Din tc. humus (cf. engl. hummus).

HÚMUS s.n. Amestec de substanțe organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc. [< lat. humus, cf. fr. humus, germ. Humus].

HÚMUS s. n. amestec de substanțe organice provenind din descompunerea parțială, de către microorganismele din sol, a resturilor vegetale și animale. (< fr., lat. humus, germ. Humus)

HÚMUS ~uri n. Amestec de substanțe organice amorfe din sol, rezultat din descompunerea materialului vegetal și animal, care asigură fertilitatea acestuia. Sol bogat în ~. /<lat., fr. humus, germ. Humus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!húmus s. n., art. húmusul


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HUMÚS (< fr., lat.) s. n. Component principal al materiei organice din sol, coloid, amorf, rezultat din procesul de humificare; condiționează fertilitatea solului prin substanțele nutritive pe care le conține (carbon, oxigen, hidrogen, azot, fosfor etc.). – H. saturat = h. cu reacție slab alcalină, prezent în cernoziomuri. H. Nesaturat = h. cu reacție acidă, prezent în podzoluri.

Intrare: humus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • humus
  • humusul
  • humusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • humus
  • humusului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

humus

  • 1. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Nu știi cumva ce fel de sol e în balta asta? cernoziom? marnos? nisipo-argilos? bogat în humus? sărac în humus? V. ROM. aprilie 1954, 134.
      surse: DLRLC

etimologie: