9 definiții pentru humui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui.

humui vt [At: CREANGĂ, P. 287 / Pl: ~esc / E: humă + -ui] 1 (Mol) A spoi pereții cu argilă. 2 A lipi crăpăturile cu argilă.

HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui.

HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. A unge, a da cu humă. [Bordeiul] într-una cată să-l ungi cu lut și să-l humuiești cu humă. SADOVEANU, P. M. 246. Lipi cuptioriul, îl humui și-l griji. CREANGĂ, P. 287.

A HUMUÍ ~iésc tranz. pop. (pereți, prispe etc.) A acoperi cu humă; a da cu humă. /humă + suf. ~ui

humuì v. a unge cu humă: lipi cuptorul și-l humui.

humuĭésc v. tr. (d. humă). Nord. Lipesc (muruĭesc) cu humă: o încăpere mică, lipită cu lut și humuită (Sadov. VR. 1911, 3, 324).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă

humuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. humuiáscă

Intrare: humui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • humui
  • humuire
  • humuit
  • humuitu‑
  • humuind
  • humuindu‑
singular plural
  • humuiește
  • humuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • humuiesc
(să)
  • humuiesc
  • humuiam
  • humuii
  • humuisem
a II-a (tu)
  • humuiești
(să)
  • humuiești
  • humuiai
  • humuiși
  • humuiseși
a III-a (el, ea)
  • humuiește
(să)
  • humuiască
  • humuia
  • humui
  • humuise
plural I (noi)
  • humuim
(să)
  • humuim
  • humuiam
  • humuirăm
  • humuiserăm
  • humuisem
a II-a (voi)
  • humuiți
(să)
  • humuiți
  • humuiați
  • humuirăți
  • humuiserăți
  • humuiseți
a III-a (ei, ele)
  • humuiesc
(să)
  • humuiască
  • humuiau
  • humui
  • humuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

humui

  • 1. regional A unge, a lipi, a da cu humă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Bordeiul] într-una cată să-l ungi cu lut și să-l humuiești cu humă. SADOVEANU, P. M. 246.
      surse: DLRLC
    • Lipi cuptioriul, îl humui și-l griji. CREANGĂ, P. 287.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Humă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09