3 definiții pentru humigen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUMIGÉN, -Ă adj. care produce humus. (< fr. humigène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

humigén adj. m., pl. humigéni; f. sg. humigénă, pl. humigéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HUMI- „pămînt, humus, materie organică”. ◊ L. humus „sol, pămînt, țărînă” > fr. humi-, engl. id. > rom. humi-.~col (v. -col1), adj., (despre organisme) care trăiește în humus sau în frunze moarte; ~fer (v. -fer), adj., care conține materie organică; ~form (v. -form), adj., cu aspect de humus; ~gen (v. -gen2), adj., care produce humus.

Intrare: humigen
humigen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • humigen
  • humigenul
  • humigenu‑
  • humige
  • humigena
plural
  • humigeni
  • humigenii
  • humigene
  • humigenele
genitiv-dativ singular
  • humigen
  • humigenului
  • humigene
  • humigenei
plural
  • humigeni
  • humigenilor
  • humigene
  • humigenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)