hulubiță sf [At: MARIAN, O. II, 181 / V: hol~ / Pl: ~țe / E: hulub + -iță] 1-2 (Reg) Femelă a hulubului (1-2). 3 Ciupercă comestibilă din familia agaricaceelor, cu pălăria cărnoasă, galben-portocalie, piciorul compact, de culoare albă sau galben ca lămâia Si: pâinișoare, vinețele (Russula aurata). 4 Denumire dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula).

HULUBIȚĂ, hulubițe, s. f. 1. (Mold.) Porumbiță. Trei hulubi zboară pe sus, Trei hulubi ș-o hulubiță. SEVASTOS, C. 134. 2. Ciupercă comestibilă, cu pălăria cărnoasă, galbenă-portocalie sau albăstruie, cu miros plăcut și gust dulce; crește prin păduri vara și toamna (Russula aurata); vinețică. Pe jaruri, sub bătaia înaltă a flăcărilor, mîni suflecate orînduiau hribi mari, vineți, hulubițe albastre, mînătărci cu picioare lungi. CAMILAR, T. 179.

HULUBIȚĂ ~e f. 1) pop. Femelă a hulubului; porumbiță. 2) fig. Fată sau femeie îndrăgostită. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria divers colorată, cărnoasă, cu gust dulce-acrișor, frumos mirositoare, ce crește prin păduri. /hulub + suf. ~iță

hulubíță f., pl. e. Nord. Porumbiță.

holubiță sf vz hulubiță

ulubiță sf vz hulubiță

hulubiță (reg.) s. f., g.-d. art. hulubiței; pl. hulubițe

hulubiță s. f., g.-d. art. hulubiței; pl. hulubițe

hulubiță s. f., g.-d. art. hulubiței; pl. hulubițe

HULUBIȚĂ s. (BOT.; Russula aurata) (reg.) pâinișoare (pl.), vinețică.

HULUBIȚĂ s. v. porumbiță.

HULUBIȚĂ s. (BOT.; Russula aurata) (reg.) pîinișoare (pl.), vinețică.

hulubiță s. v. PORUMBIȚĂ.