HULPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Despre oameni) Lacom, nesățios la mîncare; (despre manifestările lor) care reflectă lăcomia. Tudorache așteaptă flămînd, cu priviri hulpave. STANCU, D. 85. ◊ Fig. Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA. I. 68. – Variante: (Mold.) hîlpav, -ă (CREANGĂ, P. 225), hîlpov, -ă (CREANGĂ, P. 32) adj.