10 definiții pentru hulitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.

HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.

HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care hulește; calomniator. N-aveți dreptul de a purta mîndrul nume de jurnaliști, căci nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari, niște hulitori publici ce aduceți discredit presei. ALECSANDRI, T. 1711.

HULITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care hulește; defăimător; denigrator. /a huli + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hulitoáre (rar) s. f., g.-d. art. hulitoárei; pl. hulitoáre

hulitoáre s. f., g.-d. art. hulitoárei; pl. hulitoáre

hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri

hulitór s. m., pl. hulitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HULITÓR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

hulitor adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

Intrare: hulitoare
hulitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulitoare
  • hulitoarea
plural
  • hulitoare
  • hulitoarele
genitiv-dativ singular
  • hulitoare
  • hulitoarei
plural
  • hulitoare
  • hulitoarelor
vocativ singular
plural