opțiuni

11 definiții pentru hulitoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULITOR, -OARE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.

HULITOR, -OARE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.

HULITOR, -OARE, hulitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care hulește; calomniator. N-aveți dreptul de a purta mîndrul nume de jurnaliști, căci nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari, niște hulitori publici ce aduceți discredit presei. ALECSANDRI, T. 1711.

HULITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care hulește; defăimător; denigrator. /a huli + suf. ~tor

hulitor a. și m. care hulește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hulitoare (rar) s. f., g.-d. art. hulitoarei; pl. hulitoare

hulitoare (rar) s. f., g.-d. art. hulitoarei; pl. hulitoare

hulitoare s. f., g.-d. art. hulitoarei; pl. hulitoare

hulitor (rar) s. m., pl. hulitori

hulitor s. m., pl. hulitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HULITOR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

hulitor adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

Intrare: hulitoare
hulitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulitoare
  • hulitoarea
plural
  • hulitoare
  • hulitoarele
genitiv-dativ singular
  • hulitoare
  • hulitoarei
plural
  • hulitoare
  • hulitoarelor
vocativ singular —
plural —