hulchit¹ sn vz hupit¹

hulchit², ~ă a vz hupit²

hulchit a. Mold. se zice de grâul cu spicul sec sau care crește repede și nu leagă bine (din cauza ploilor). [V. hulpì].

hulcit¹ sn vz hupit¹

hulcit², ~ă a vz hupit²

hulpit¹ sn vz hupit¹

hulpit², ~ă a vz hupit²

hupit¹ sn [At: MDA ms / V: hulchit¹, hulcit¹, hulp~, huschit¹ / Pl: ~uri / E: hupi] 1-5 Hupire (1-5).

hupit², ~ă a [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 29 / V: hulchit², hulcit², hulpit², huschit² / Pl: ~iți, ~e / E: hupi] 1 (D. oameni) Leșinat de foame. 2 (D. oameni) Mâncăcios. 3 (D. oameni) Flămând. 4 (D. cereale, legume, fructe) Care nu a rodit. 5 (D. cereale, legume, fructe) Care nu s-a copt din cauza intemperiilor. 6 (D. cereale, legume, fructe) Care nu s-a dezvoltat. 7 (Spc; d. grâu) Care s-a înnegrit din cauza unei boli.

huschit¹ sn vz hupit¹

huschit², ~ă a vz hupit²

ulpit, ~ă a vz hupit

upit, ~ă a vz hupit

hulchit s.n. (reg., înv.) grâu cu spicul sec sau care nu leagă bine, din cauza ploilor.