hupit², ~ă a [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 29 / V: hulchit², hulcit², hulpit², huschit² / Pl: ~iți, ~e / E: hupi] 1 (D. oameni) Leșinat de foame. 2 (D. oameni) Mâncăcios. 3 (D. oameni) Flămând. 4 (D. cereale, legume, fructe) Care nu a rodit. 5 (D. cereale, legume, fructe) Care nu s-a copt din cauza intemperiilor. 6 (D. cereale, legume, fructe) Care nu s-a dezvoltat. 7 (Spc; d. grâu) Care s-a înnegrit din cauza unei boli.