2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică.

hui3 vi [At: H X, 356 / Pzi: 3 -ește / E: fo] (D. porc; reg) A grohăi.

hui, ~e a [At: ALRM I/I h. 193 / Pl: ~e / E: nct] (Reg; îla) ~ de cap Amețit.

hui2 vi [At: DA ms / Pzi: 3 ~ește / E: fo] A răsuna prelung Cf a vui.

hui4 vt [At: LB / Pzi: ~esc / E: nct] (Mol; Trs) 1 A certa. 2 A cicăli. 3 A huidui.

hui1 i [At: LB / E: fo] Cuvânt cu care se mână vitele în staul și porcii în cocină.

HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică.

HUÍ, huiesc, vb. IV. Intranz. A vui. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188. Huiește secera, fulgerătoare. id. V. 71.

huì v. a face huet: îmi huește necontenit în cap AL. [Onomatopee].

huĭ n., pl. urĭ (aceĭașĭ orig. ca mrom. huĭ, nărav, obiceĭ). Mold. Fam. A-țĭ veni huĭu, a-țĭ veni hachița (capriciu).

huĭésc și (rar) vuĭésc v. intr. (imit. d. hu, vu, bu, sunete care arată vibrațiunea aeruluĭ, ca și în hauĭ, bubuĭ și sîrb. hujiti, a vîjîi). Fac huĭet, răsun: huĭește aeru de tunete. Vorbesc mult și cu emoțiune: huĭește lumea de vitejia luĭ. Protestez, vociferez: mahalagĭoaĭca a huit pin curte. Vuindu-se (Xen. 4, 62), zvonindu-se.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă

huí vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 sg. și pl. huiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUI vb. a aui, a hăui, a hăuli, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

huí2, huiésc, vb. IV (reg.) a ocărî, a certa, a cicăli; a huidui.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NINGXIA HUI (sau NING XIA HUIZU ZIZHIQU) [niŋsja], regiune autonomă în partea de N a Chinei; 66,4 mii km2; 5,2 mil. loc. (1997). Centrul ad-tiv: Yinchuan. Expl. de petrol, de cărbune și sare. Cereale; orez. Creșterea ovinelor.

Intrare: huire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huire
  • huirea
plural
  • huiri
  • huirile
genitiv-dativ singular
  • huiri
  • huirii
plural
  • huiri
  • huirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hui
  • huire
  • huit
  • huitu‑
  • huind
  • huindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • huiește
(să)
  • huiască
  • huia
  • hui
  • huise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • huiesc
(să)
  • huiască
  • huiau
  • hui
  • huiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hui

  • 1. regional A răsuna prelung.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsuna vui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188.
      surse: DLRLC
    • Huiește secera, fulgerătoare. IOSIF, V. 71.
      surse: DLRLC

etimologie: