Definiția cu ID-ul 968634:
Enciclopedice
HUC subst., mold. ard. „resturi, pleavă” (DLR). 1. – V., mold., act.; Hucul (Sur XV); Gh., căpitan (Băl III). 2. Cf. Huche (Mar 172) prob. < vb. a huchi < a hupi „a flămînzi” (DLR).
HUC subst., mold. ard. „resturi, pleavă” (DLR). 1. – V., mold., act.; Hucul (Sur XV); Gh., căpitan (Băl III). 2. Cf. Huche (Mar 172) prob. < vb. a huchi < a hupi „a flămînzi” (DLR).