opțiuni

9 definiții pentru huște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÚȘTE s. f. pl. Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. – Din ucr. husca.

huște sfp [At: MARIAN, S. R. II, 6 / V: huce, hoș~, huști / E: ucr хушча] (Reg) 1 Tărâțe care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia. 2 (Pex) Drojdii de pe fundul unui lichid.

HÚȘTE s. f. pl. (Reg.) Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. – Din ucr. husca.

HÚȘTE s. f. pl. (Mold.) Tărîțele care rămîn în fundul putinei de borș, după ce acesta s-a înăcrit; plămădeala borșului. Ea-mi dă borș nestrecurat, Tot cu huște-amestecat. MARIAN, S. 78.

HÚȘTE f. pl. pop. Tărâțe depuse la fundul vasului după înăcrirea borșului umplut. /<ucr. hušța

huște f. pl. Mold. drojdii rămase din borș. [Rut. GUȘČA].

húște și huștĭ (est) și hușce și hușcĭ (sud) f. pl. (rut. gústa, d. vsl. gonšta, drojdie, gonštŭ, des, bg. gystina, sîrb. gustina, drojdie). Plămădeala borșuluĭ, compusă din tărîță de grîŭ saŭ și de secară. V. hoștină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

húște (reg.) s. f. pl.

húște s. f. pl.

Intrare: huște
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • huște
  • huștele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • huște
  • huștelor
vocativ singular —
plural —

huște

  • 1. Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ea-mi dă borș nestrecurat, Tot cu huște-amestecat. MARIAN, S. 78.
      surse: DLRLC

etimologie: