3 definiții pentru htonogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HTONOGÉN, -Ă adj. (despre agenți patogeni) care trăiește în sol, de unde atacă diferite plante. (< fr. chtonogène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

htonogén adj. m., pl. htonogéni; f. sg. htonogénă, pl. htonogéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HTONO- (CTONO-) „sol, teren, pămînt”. ◊ gr. khton „pămînt” > fr. chtono-, it. ctono-, engl. chthono- > rom. htono- și ctono-.~fite (ctonofite) (v. -fit), s. f. pl., grupă de plante care trăiesc pe sol sau subteran; sin. plante terestre; ~gen (v. -gen1), adj., (despre agenți patogeni) care își duce viața în sol, de unde atacă diferite plante.

Intrare: htonogen
htonogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • htonogen
  • htonogenul
  • htonogenu‑
  • htonoge
  • htonogena
plural
  • htonogeni
  • htonogenii
  • htonogene
  • htonogenele
genitiv-dativ singular
  • htonogen
  • htonogenului
  • htonogene
  • htonogenei
plural
  • htonogeni
  • htonogenilor
  • htonogene
  • htonogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)