8 definiții pentru htonic chtonic

htonic, ~ă a [At: DN3 / S și: cht~ / Pl: ~ici, ~ice / E: eg chtonic, ger Chtonisch] 1 smf Divinitate subpământeană. 2 a Referitor la divinitățile subpământene. 3 a Specific divinităților subpământene. 4 a Care provine de la divinitățile subpământene. 5 a Care aparține divinităților subpământene.

HTÓNIC, -Ă, htonici, -ce, adj. (Livr.) Htonian. [Scris și: chtonic] – Din germ. chtonisch, engl. chtonic.

HTÓNIC, -Ă, htonici, -ce, adj. (Livr.) Htonian. [Scris și: chtonic] – Din germ. chtonisch, engl. chtonic.

htónic adj. m., pl. htónici; f. sg. htónică, pl. htónice[1]

  1. Var. chtonic LauraGellner

HTÓNIC, -Ă adj. Htonian. [Var. chtonic, -ă adj. / < germ. chtonisch].

HTÓNIC, -Ă adj. htonian. (< germ. chtonisch, engl. chtonic)

chtónic, ~ă a vz htonic

CHTÓNIC, -Ă adj. v. htonic.

Intrare: htonic
htonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular htonic htonicul htonică htonica
plural htonici htonicii htonice htonicele
genitiv-dativ singular htonic htonicului htonice htonicei
plural htonici htonicilor htonice htonicelor
vocativ singular
plural
chtonic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chtonic chtonicul chtonică chtonica
plural chtonici chtonicii chtonice chtonicele
genitiv-dativ singular chtonic chtonicului chtonice chtonicei
plural chtonici chtonicilor chtonice chtonicelor
vocativ singular
plural

htonic chtonic

etimologie: