hron- vz cron-

CRON¹- v. crono-.

CRON(O)-, -CRÓN, -CRONÍE, -CRONÍSM elem. „timp”. (< fr. chron/o/-. -chrone, -chronie, -chronisme, cf. gr. khronos)

CRON-, v. CRONO-. □ ~axie (v. -axie), s. f., 1. Timp minim în care are loc o excitație. 2. Timp fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; ~aximetrie (v. axi/o-₁ v. -metrie₁), s. f., măsurare a cronaxiei; ~aximetru (v. axi/o-₁, v. -metru₁), s. n., aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta.

HRON, râu în Slovacia centrală, afl. stg. al Dunării, la Štúrovo; 276 km. Izv. din masivul Tatra Mică și trece prin orașele Banská-Bystrica și Zvolen. Hidrocentrale. Plutărit. În al Doilea Război Mondial (primăvara anului 1945), pe valea H. s-au purtat lupte grele, cu participarea armatei române.