HRISTODUL, gr. Xριστόδουλος; « robul lui H. ». 1. – diiac (16 B IV 177). în onomastica neogr. apare și Xρίστος, Xρῆστος ca nume de pers. de unde vine Xριστάϰης (But). Direct sau prin intermediu blg. avem Hristea și Cristea sau < Cristofor. 2. Cristodul, act. 3. Acomodat cu numele terminate în -dor ca Teodor: Hristodol și Hristodor (Î Div); -escu.