HRINCĂ, hrinci, s. f. (Mold.) Felie mare (de mămăligă sau de pîine). Mănîncă tu... îi răspunse Ironim, uitîndu-se cu silă la strachina cu fasole, la mămăliga tăiată în hrinci, cu ața. CAMILAR, TEM. 347. Chef și voie bună, zise celalalt scoțînd o hrincă înghețată din desagi. CREANGĂ, A. 31. ♦ Fig. Fîșie. Boulenii trăgeau în jug, rumegînd, omul îi îndemna cu biciul, zgîriind o brazdă subțire, adîncă de un lat de mînă, hrinci de lut sărac. CAMILAR, TEM. 47.