8 definiții pentru hramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hra1 sf vz hram2

hram(ă) n. și f. un fel de catifea și învelitoare făcută din ea: hram așternut peste rogojini BELDIM., masă cu învelitoare de hram(ă) OD. [Și ihram: Turc.].

2) hram n., pl. urĭ (turc. ihram). Vechĭ. Un fel de plĭuș. Macat din asemenea plĭuș. – La Od. hramă f., pl. e și ămĭ.

marámă (Munt.), mahrámă și mafrámă (vechĭ), nafrámă și năfrámă (Mold. Trans.) f., pl. e și ă...ămĭ (turc. ar. mahramá, basma de buzunar, de unde și ngr. mahramás, văl femeĭesc; bg. mahramá, maramá, rut. bahráma, rus. bahramá. Cp. cu cataramă). Basma maĭ mare, ștergar orĭ broboadă supțire. La țară, broboadă de mireasă și basma de mire orĭ de vornicel. Fig. Poet. Văl de mireasă. A-țĭ pune marama, a te mărita. Pl. Hora de după cununie și melodia eĭ, numită și nuneasca. – Și măr-, vechĭ măhr-. În Olt. și hramă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hrámă s. f., g.-d. art. hrámei; pl. hráme

Intrare: hramă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hra
  • hrama
plural
  • hrame
  • hramele
genitiv-dativ singular
  • hrame
  • hramei
plural
  • hrame
  • hramelor
vocativ singular
plural