HOȚIȘ adv. Hoțește. Flăcăii, deodată, Se-ncleaștă de aproape cu brațele cruciș; Se pleacă ei de mijloc, se scutură, se saltă La stînga și la dreapta, se tot aduc hoțiș. BELDICEANU, P. 63. O frunză de fag smuncea Și-ntre buze o punea Și suna hoțiș din ea. ALECSANDRI, P. P. 208.