HOTĂRNICIE, hotărnicii, s. f. 1. Delimitare. Prin fața fabricilor... ce-și ridică coșul de fier înnegrit de fum, ca un stîlp de hotărnicie între două moșii, cineva se opri. ARDELEANU, D. 132. 2. Fixarea pe bază de măsurătoare a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.). În anul 1779 se deschide la Moscova o școală de hotărnicie. PROBL. GEOGR. II 22.