8 definiții pentru horst


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

horst sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: ger Horst, cf fr horst] Regiune a scoarței terestre, mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine.

HORST, horsturi, s. n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine. – Din germ. Horst.

HORST, horsturi, s. n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine. – Din germ. Horst.

HORST, horsturi, s. n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre, rămas ridicat după scufundarea compartimentelor vecine și mărginit de falii simple sau compuse.

HORST s.n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. [Pl. -turi. / < germ. Horst, cf. gr. horst].

HORST s. n. regiune mai înaltă a scoarței terestre, mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. (< germ. Horst)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horst s. n., pl. hórsturi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HORST (< germ. {i}) s. n. Compartiment ridicat al scoarței terestre, delimitat prin falii în trepte de compartimentele mai coborâte din jur. Poate apărea la suprafață (ex. M-ții Măcinului) sau nu (ex. zona șisturilor verzi din Dobrogea centrală, delimitată de faliile Peceneaga-Camena la N și Capidava-Canara la S).

Intrare: horst
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horst
  • horstul
  • horstu‑
plural
  • horsturi
  • horsturile
genitiv-dativ singular
  • horst
  • horstului
plural
  • horsturi
  • horsturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horst

  • 1. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: