8 definiții pentru horst


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORST, horsturi, s. n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine. – Din germ. Horst.

HORST, horsturi, s. n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine. – Din germ. Horst.

horst sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: ger Horst, cf fr horst] Regiune a scoarței terestre, mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine.

HORST, horsturi, s. n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre, rămas ridicat după scufundarea compartimentelor vecine și mărginit de falii simple sau compuse.

HORST s.n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. [Pl. -turi. / < germ. Horst, cf. gr. horst].

HORST s. n. regiune mai înaltă a scoarței terestre, mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. (< germ. Horst)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horst s. n., pl. hórsturi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HORST (< germ. {i}) s. n. Compartiment ridicat al scoarței terestre, delimitat prin falii în trepte de compartimentele mai coborâte din jur. Poate apărea la suprafață (ex. M-ții Măcinului) sau nu (ex. zona șisturilor verzi din Dobrogea centrală, delimitată de faliile Peceneaga-Camena la N și Capidava-Canara la S).

Intrare: horst
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horst
  • horstul
  • horstu‑
plural
  • horsturi
  • horsturile
genitiv-dativ singular
  • horst
  • horstului
plural
  • horsturi
  • horsturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horst

  • 1. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: