9 definiții pentru hornar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORNÁR, hornari, s. m. Coșar2 (1). – Horn + suf. -ar.

HORNÁR, hornari, s. m. Coșar2 (1). – Horn + suf. -ar.

hornar sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: horn + -ar] 1 Persoană care curăță hornuri (1-3) Si: coșar2. 2 Persoană care construiește hornuri (1-3).

HORNÁR, hornari, s. m. Coșar. Pe cerul alb se face-o pată, Apare și dispare iar, Și pata asta-ndoliată E-o siluetă de hornar. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 47.

hornár m. (d. horn). Est. Curățitor de hornurĭ (coșar, urloĭer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HORNAR s. coșar. (~ curăță coșurile caselor.)

Intrare: hornar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hornar
  • hornarul
  • hornaru‑
plural
  • hornari
  • hornarii
genitiv-dativ singular
  • hornar
  • hornarului
plural
  • hornari
  • hornarilor
vocativ singular
  • hornarule
  • hornare
plural
  • hornarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hornar

etimologie:

  • Horn + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09