5 definiții pentru horitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. (Reg.) Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor.

horitor, ~oare smf [At: RETEGANUL, TR. 79 / Pl: ~i, ~oare / E: hori + ~(i)tor] (Reg) Persoană care cântă o horă (3-4).

HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horitór (reg.) s. m., pl. horitóri

Intrare: horitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horitor
  • horitorul
  • horitoru‑
plural
  • horitori
  • horitorii
genitiv-dativ singular
  • horitor
  • horitorului
plural
  • horitori
  • horitorilor
vocativ singular
  • horitorule
plural
  • horitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horitor, -oare horitoare

etimologie:

  • Hori + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09